De cum am trecut de Dealul Ştefăniței, deal cu multe viaducte și tuneluri de cale ferată, am pășit în Maramureș, un ținut de suflet, și ne-am îndreptat spre casa bunicilor mei dinspre tată, aflată în Dragomirești.
Ținuturi dragi, momente de fericire dar și de melancolie, oameni minunați și rude primitoare care ne-au întâmpinat cu bratele deschise, cu coleșă, pancove, azimă, hrenzile și multe alte produse specifice maramureșului.
Copleșiți de istoria locului, am poposit la Moisei, la obeliscul de piatră construit pe groapa comună ce adăpostește trupurile celor 29 de țărani ardeleni acuzați de patriotism românesc și executați de către militarii unguri .
Monumentul Martirilor de la Moisei, construit de Gheza Vida, evocă sacrificiul suprem al ardelenilor sub ocupația maghiară.
\
Scopul călătoriei a fost atingerea vârfului Pietrosu din Munții Rodnei...cel mai înalt vârf din lanțul Carpaților Orientali care leagă Maramureșul de Bistrița.
Un drum cu multe peripeții, un drum ce brăzdează rezervația naturala Munții Rodnei, un drum pe care cu siguranță nici unul dintre cei care ne-au fost alături nu îl v-a uita ....
Am campat lângă Lacul Iezer...lacul ce are forma României ...lac glaciar, considerat a fi lacul fără fund ce are legătură cu marea...
Înfrigurați după o noapte rece, am pornit arși de dorința de a ne depăși limitele, pe drumul cerului printre grohotișuri spre vârf.....ca și în viață....nu ai parte de drum lin...dacă vrei să ajungi mai sus...
Am atis cerul cu mâna...am simțit că nici un efort nu este în zadar, am ținut cu mândrie în mână Tricolorul,,,și am primit în dar un evantai de comori peisagistice unice ....
Am părăsit muntele obosiți, dar cu gândul la o nouă zi ce avea să ne deschidă noi perspective ....
Memorialul Durerii...de la Sighet este locul ce adăpostește una din închisorile negre ale Comunismului, folosită pentru exterminarea elitelor României....naționale, culturale și religioase....
Momente cutremurătoare cu profunde trăiri lăuntrice...
Muzeul Satului...ne-a impresionat cu cele 30 de gospodării reprezentative din zona Maramureșului dar si cu vechea Biserică de lemn din sec al XVI-lea.
Un loc în care se poate cu ușurință să retrăiești în spirit ardelenesc autentic.
Cimitirul Vesel de la Săpânța...este un loc unic, un loc de veci unde moartea este privită cu umor, un loc unde pe fiecare cruce este relifată în câteva versuri vesele înteaga viată a unui om....
Mănăstirea Bârsana...este un complex mănăstiresc cu totul aparte, un loc de pelerinaj creștin ortodox, o adevărată grădină a Raiului în Țara lui Bogdan Vodă...
La Dragomirești...am descoperit Muzeul Femeii Ardelene, un loc în care Doamna Maria, ghidul muzeului ne-a ținut o adevărată lecție de etnografie deosebit de emoționantă.
Și cum călătoria în minunatul ținut al tatălui meu nu se putea să nu fie încununată și de trăiri autentice....am îmbrăcat cu toții frumoasele costume din Maramureș....
Ne-am simțit mai plini de viață, mai entuziaști....mai puri..
Păstrez cu mare grijă darul Ardealului...Fusul cu zurgălău....cu misterul ce-l înconjoară, dar și toate amintirile pertecute în...Maramureș....
Iubiți România....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu