Frunzişul des, reflecta o lumină asemănătoare unor flăcări iar ploaia haotică de frunze ruginii se mişca asemenea unei iluzii.
Fiecare frunză...pare a avea drumul său...un drum sinusios, ca un dans armonios fară sfârşit...
Întâlnirea cu publicul a fost pe măsura aşteptărilor....suflete frumoase, deschise, oameni care, cu un an înainte ne-au oferit votul lor de încredere...
Am dedicat această piesă, numită, Zbor..ctitorului acestui eveniment, jurnalistului Gabi Dobre
O emoţie copleşitoare, până la lacrimi, ne-a cuprins când pe scenă a urcat...chiar mama regretatului jurnalist , doamna Viorica Dobre,care ne-a oferit trandafiri roşii...
Piesa a fost cutremurător de bine primită de public, care pe tot parcursul melodiei a aprins luminiţe în sală....Vedeam de pe scenă doar luminiţele acelor suflete minunate care unduiau pe ritmul melancolic al baladei mele...
Festivalul Castanilor, in memoriam Gabi Dobre...o poveste frumoasă, adevărată, care am dori din suflet să fie ...fără sfârşit...
Cu... dumneavoastră...Icarus..merge mai departe pe drumul său....spre lumina...
"Cine crede în zbor e stăpân peste zare..."
Lucian Blaga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu