Cuprins de nostalgia timpului, poetul ne poartă pașii într-un tărâm mirific al iubirii perfecte, al iubirii platonice, al iubirii eterne.
Dragostea lui Iar...simbolizează perpetuarea infinită a iubirii, speranța că dragostea nu moare, te cuprinde iar... și ...iar...
" Lied
Eu te-am purtat de mână
Printre spini...
De cer se agățase luna nouă
Și mi-au crescut
Din brațe rădăcini
Să pot să beau
Privirea ta de rouă.
Îngenunchiaseră salcâmii
Fruntea lor,
Să-și ningă tot parfumul din petale
Și fluturi desenaseră în zbor
Arpegii, în ecouri abisale.
Prin ochii pietrelor cărunte
Pământul se uita spre Univers
Și-n apa nopții, stelele căzute
Se unduiau ca pașii tăi în mers.
O clipă, ochii tăi le-a mai aprins
Să fim nuntiți noi,
Mire și mireasă...
Și ar fi fost mai mult
Decât un vis...
Dar Dumnezeu
Nu ne-a găsit acasă..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu