Ultimul popas al Șezătorilor Iernii a fost la Sârbi.
Un loc "întinerit" și bine îngrijit, administrat cu pricepere de primarul Trufin Lucian, un Cămin Cultural proaspăt renovat și foarte frumos ornamentat cu piese artizanale culese din lumea satului, cu războaie de țesut, cu furci, cu vârtelnițe, cu covoare și stergare decorative.
Practic, întreaga comunitate a contribuit la această sărbătoare, monitorizată fiind de televiziune și presă.
Uimitor de bine pusă la punct a fost și reprezentația artistică a locuitorilor.
Programul artistic a început cu o piesă de teatru -Soacra cu trei nurori - susținută de elevii Școlii Generale din comună, apoi a continuat cu o veritabilă șezătoare coordonată de învățătoarele Iftimie Minodora și Popovici Paraschiva. La Șezătoare a participat grupul folcloric Hora și femei în vârstă din comună care au fost "sarea și piperul" evenimentului..... au spus glume, zicători, ghicitori, au cântat, au țesut, au tors lână, au legănat...(se vede că așa sunt acum și vremurile.... tot bătrânii muncesc mai mult!...)
Cu alte cuvinte...un " Regal" al Șezătorii autentice - la Sârbi, locul de naștere al poetului Dumitru Corbea, pus în valoare cu măiestrie și de contribuția scriitorului Burac Gheorghe, atât în cartea Lumini ce nu se sting, cât și prin implicarea reală la acest eveniment.
Dumitru Corbea adus în atenție la manifestare, a fost poetul care a "vibrat...la realitățile satului românesc..."
" ...De-atuncea port în mine răzvrătirea
Și suferința celor care TAC
Prieten nu mai sunt de-acum
Decât doar omului sarac..."
Ajunși la sfera poetică ținem să menționăm rolul de bază al Șezătorilor - întâlnirea dintre poeți și scriitori cu lumea satului și cunoașterea talentelor locale. Asadar, mare parte din poeții județului au participat la eveniment însoțiți ca de fiecare dată de directorul Centrului de Creație Botoșani domnul Ion Ilie și de -Trupa Icarus!
Dintre poeții prezenți la eveniment ne-a atras atenția poetul Vasile Iftime - membru al Uniunii scriitorilor, un poet complet, un poet profund, un poet metaforic, originar din Hănești.
În cartea "O frontieră cât toate iernile noastre", totul este trăire și candoare, șoaptă și strigăt, fericire și disperare, tăcere și zgomot...
"...În dragoste se intră ca într-o biserică,
desculț,
cu inima curată,
cu sufletul cuib,
cu sângele scutece,
cu ochii scăldatoare,
cu brațele leagăn,
cu trupul vin,
cu buzele pâine...."
Noi am fost foarte bine primiți de către locuitorii localității Sârbi, cu deosebită căldură, cu multe aplauze! Bucuria a fost întregită și de faptul că aproape toți cei prezenți au cooperat cu noi și am cântat împreună.
Clipe minunate, oameni minunați...tradiție și artă...bucurie și creație...
În încheiere s-a ținut un moment închinat zilei de Dragobete cu prezentarea semnificației sărbătorii prin proiectarea de imagini prin tema "Exist ...deci mă implic" în cadrul programului eurupean "Tineret în acțiune"....
.jpg)
